Europa se distanțează de America, USR susține implicarea României în conflict
Summit-ul NATO de la Ankara a evidențiat o nouă direcție în relațiile dintre Europa și Statele Unite, cu o ruptură semnificativă între progresismul european și administrația conservatoare a lui Donald Trump.
România, sub influența USR, s-a aliniat acestei noi direcții. Ministrul de Externe, Oana Țoiu, a adus o contribuție controversată la summit, afirmând: „Există riscul ca soldații ruși să încerce să ajungă în Europa.”
Summit-ul a scos în evidență o serie de semnale importante. Primul a fost anunțul a 11 state NATO, inclusiv România, privind achiziția comună a avioanelor suedeze Saab GlobalEye, care vor înlocui flota americană Boeing E-3, utilizată din 1982. Acest pas marchează sfârșitul monopolului american în domeniul apărării aeriene europene.
Al doilea semnal, de natură financiară, este că România a devenit stat fondator al Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), coordonată de Turcia și Ucraina și având ca membri Canada, Belgia, Letonia, Luxemburg, Albania și Grecia. Această bancă va mobiliza aproape 135 de miliarde de dolari pentru industria europeană de apărare, asumându-și o îndatorare colectivă în contextul unei situații economice deja precare.
Al treilea semnal provine din Marea Britanie, unde un program de 50 de miliarde de dolari, derulat pe 10 ani, a fost anunțat pentru dezvoltarea de arme de precizie, fără implicarea Statelor Unite. Keir Starmer a subliniat că aceasta este o inițiativă pentru reunirea aliaților europeni, în încercarea de a reduce dependența militară de SUA.
Declarațiile lui Trump la Ankara, în care s-a declarat „foarte dezamăgit” de aliații europeni care nu l-au susținut în războiul din Iran, confirmă ruptura. Deși marile capitale europene au promis contracte menite să-l mulțumească pe Trump, în privat s-au semnat acorduri care diminuează dependența Europei de industria americană.
Delegația României, condusă de Nicușor Dan, a fost compusă din membri USR. Aceștia au semnat angajamente financiare și militare pe termen lung, inclusiv un împrumut de aproape 7 miliarde de euro către Germania. Oana Țoiu a generat o reacție negativă cu afirmațiile sale despre „soldații ruși”, într-un moment în care România își asuma responsabilități financiare semnificative.
Întrebările rămân: Cine va plăti miliardele pe care România le-a asumat prin DSRB, în condițiile unui buget afectat de austeritate? Cine va răspunde dacă retorica despre „soldați ruși” se dovedește contraproductivă? Este normal ca o singură filiație politică să dețină simultan conducerea în domeniile esențiale ale statului?
România a fost prezentă la summit, dar rămâne de văzut dacă delegația a înțeles pe deplin implicațiile angajamentelor semnate.
