Reacția lui Luca Niculescu după victoria ÎCCJ în procesul cu guvernul
Luca Niculescu a reacționat joi după ce Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a câștigat definitiv procesul cu Guvernul României și Ministerul Finanțelor privind asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale personalului din instanțe.
Niculescu admite că decizia va pune o presiune suplimentară asupra bugetului și anunță că vrea să-i cheme la discuții pe cei implicați pentru găsirea unor soluții. „Va pune o presiune suplimentară pe buget. Unul dintre primele lucruri pe care le voi face este de a-i invita pe toți cei care sunt parte a acestei decizii la un dialog, să vedem ce soluții putem găsi”, a spus Niculescu, joi, la Antena 1.
ÎCCJ a câștigat definitiv procesul cu Guvernul și Ministerul Finanțelor. Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme a menținut hotărârea Curții de Apel București în procesul privind fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Potrivit poziției prezentate de instanța supremă, necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești, însă Guvernul și Ministerul Finanțelor nu ar fi asigurat sumele necesare. „Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive”, transmite ÎCCJ.
Instanța supremă susține că această conduită „a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern”. „Respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice”, subliniază instituția.
Decizia pronunțată joi este definitivă și executorie. Purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, Victor Alistar, a prezentat și amploarea litigiilor privind drepturile salariale din sectorul public. Potrivit datelor prezentate de instanța supremă, 402.926 de persoane sunt implicate în 83.976 de dosare. Dintre acestea, 159.119 au obținut hotărâri favorabile definitive, 179.874 au câștigat în primă instanță, iar pentru alte 63.933 de persoane procesele sunt încă în curs.
Cea mai numeroasă categorie este reprezentată de personalul din învățământ, cu 171.190 de persoane. Urmează informaticienii, grefierii și alte categorii de personal din justiție, cu 45.367 de persoane, personalul Ministerului Afacerilor Interne – 30.919, angajații din finanțe publice, ANAF și vămi – 24.982 și personalul medical și sanitar – 24.171. În cazul magistraților este vorba despre 6.817 persoane, aproximativ 1,7% din totalul celor implicați în litigiile salariale centralizate de ÎCCJ.
„Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale”, arată ÎCCJ. Instanța supremă respinge și interpretarea potrivit căreia litigiile ar avea ca obiect privilegii acordate magistraților. „Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești”, precizează instituția.
ÎCCJ atrage atenția și asupra impactului bugetar al amânării plăților. Potrivit ÎCCJ, eșalonarea datoriilor salariale pe perioade de cinci ani, prin așa-numitele „ordonanțe trenuleț”, duce la acumularea de dobânzi și penalități. „O proporție considerabilă este generată de majorări și penalități stabilite prin lege, între care dobânzile penalizatoare, făcând ca fiecare an de amânare să adauge peste 21% pe an la datoria inițială, grevând și mai mult bugetul public”, susține ÎCCJ. Instanța compară acest nivel cu dobânda medie a datoriei publice, indicată la 7,4%.
„Conduita irațională economic a Guvernului a condus la majorări anuale ale obligațiilor de plată cu peste 21% față de 7,4% dobânda medie a datoriei publice”, precizează instanța supremă. ÎCCJ mai arată că 41,5% din diferențele salariale restante, fără penalități și alte accesorii, s-ar întoarce la stat sub forma contribuțiilor obligatorii și a impozitului pe salarii.
ÎCCJ contestă și afirmațiile potrivit cărora magistrații ar fi obținut prin hotărâri judecătorești drepturi salariale care nu erau prevăzute de lege. ÎCCJ arată că salarizarea în sistemul judiciar este stabilită prin legislație, pe baza Valorii de Referință Sectoriale, iar modificările succesive ale cadrului normativ au produs diferențe între categorii de personal. „Drepturile salariale ale magistraților izvorăsc exclusiv din lege (nu așa cum s-a spus că sunt acordate prin hotărâri în afara legii)”, subliniază ÎCCJ. Potrivit instituției, hotărârile judecătorești în materia salarizării au vizat recunoașterea unor drepturi rezultate din aplicarea cadrului normativ.
ÎCCJ acuză o „campanie de ură” în jurul restanțelor salariale. Instanța supremă folosește un limbaj dur în privința discursului public referitor la aceste plăți și respinge ideea că datoriile istorice către magistrați ar putea explica problemele economice ale țării sau scăderea nivelului de trai. „Campania de ură declanșată imoral și iresponsabil de propaganda afiliată guvernului instigă populația să considere că plata restanțelor se face în detrimentul ei”, se arată în documentul prezentat de Victor Alistar.
ÎCCJ susține că plata salariilor, pensiilor, prestațiilor sociale și a altor obligații prevăzute de lege trebuie să reprezinte punctul de plecare al construcției bugetare. „În realitate obligația de plată a salariilor pentru toate categoriile de bugetari, a pensiilor pentru toate categoriile de beneficiari, a prestațiilor sociale pentru toate categoriile de beneficiari, a arieratelor pentru toate categoriile de creditori fiscali sau bugetari sunt obligații legale, iar respectarea dreptului de acces la serviciile publice garantate sunt realitățile de la care se construiește bugetul și apoi se adaugă alte cheltuieli în funcție de oportunitate, și nu invers”, explică instanța supremă.
Instituția susține că amânarea și rostogolirea obligațiilor de plată de la un exercițiu bugetar la altul sunt cele care majorează costurile suportate de stat. „Trebuie menționat că practica neloială față de lege, de amânare și rostogolire de la un exercițiu buget
