Pactul lui Nicușor cu Zelenski: Ucraina primește gazele din Marea Neagră

Pactul lui Nicușor cu Zelenski: Ucraina primește gazele din Marea Neagră

Evenimentele mărunte din ultimele zile, cum ar fi schimbarea de premier la Kiev și paranghelia de la Paris dată de Macron, par doar zgomot de fond.

Dar, puse cap la cap, încep brusc să contureze o direcție. Avem un prim-ministru în Ucraina cu interese directe în apele teritoriale ale României din Marea Neagră și un președinte la București care începe să-și dea arama pe față; abia după anunțul făcut de Zelenski, cu nominalizarea lui Serhii Korețki, începem să înțelegem care este impactul înțelegerilor (secretizate!) făcute de Nicușor Dan cu micul banderist, eroul de mucava al unei Europe decăzute.

Recent, Guvernul Bolojan tocmai ce a fost obligat să facă public tot ajutorul oferit Ucrainei, asta în timp ce președintele nostru și-a dat acordul, în Franța, ca o forță militară multinațională să se antreneze „pe teritoriul statelor învecinate” cu războiul, „în lunile următoare”.

Din ce n-are, România dă Ucrainei! Volodimir Zelenski l-a adus în fruntea Guvernului pe Serhii Korețki, directorul Naftogaz – a doua remaniere totală în mai puțin de un an. Presa ucraineană îl descrie drept „un manager disciplinat”, nicidecum un politician de carieră și are dreptate – Korețki n-a candidat niciodată, n-a condus vreun partid. În schimb, și-a petrecut ultimii ani gestionând sectorul care contează cel mai mult – energia.

Publicitate

Iar aici intervine partea care ne privește direct. Naftogaz pune presiune pe OMV Petrom ca să primească drept de exploatare a gazelor din Marea Neagră. Zăcământul vizat de ucraineni se află în apropierea perimetrelor maritime românești și este considerat de specialiști unul dintre cele mai mari. Deși nu s-au oferit mai multe informații, surse din piață spun că Naftogaz a pus ochii pe proiectul Neptun Deep, în care compania ucraineană cere să fie implicată.

Vorbind despre resurse estimate la 100 de miliarde de metri cubi, cu o estimare a startului lucrărilor pentru 2027, doar pe hârtie zăcământul românesc mai poate fi considerat al nostru, în realitate resursele deja au fost împărțite. Granița dintre „aproape” și „împreună” se estompează rapid în negocierile legate de resurse energetice, știm foarte bine acest lucru.

Mai mult, aflăm de la persoane bine informate că Ucraina plănuiește să folosească România ca pe o rută de tranzit pentru gazele sale. În prezent, loviturile Rusiei au pus la pământ instalațiile ucrainene de producție, depozitare și distribuție ale Naftogaz, astfel că prezența Naftogaz în proiectele energetice derulate de România seamănă mai degrabă ca un cadou oferit Kievului de București.

În martie 2026, după ce s-a văzut cu Nicușor Dan, Volodimir Zelenski anunța în presa de la Kiev că a repurtat un mare succes: Ucraina și România vor dezvolta împreună proiecte de exploatare a resurselor din Marea Neagră, se lăuda Zelenski în primăvară.

Partea românească are tot, de la tehnologie și infrastructură până la experiența atât de necesară Ucrainei în faza post-război. Iată că promisiunea făcută de Zelenski în martie, după întâlnirea cu Nicușor Dan, capătă acum un chip concret. Iar interesul cel mai mare, evident, nu vine dinspre București, că doar noi suntem învățați să dăm tot fără să cerem nimic la schimb.

Cât timp Ucraina feliază România, Tribunalul București a luat o decizie teribilă: magistrații obligă Executivul Bolojan să facă publice, în sfârșit, tot ajutorul oferit Ucrainei de România! Vorbim de ultimii șase ani, adică din 2020 încoace, înainte de izbucnirea propriu-zisă a războiului cu Rusia!

Revenind la ce urmează să pățim, merită să ne amintim că România a devenit asistentul social al Europei de Est de când la conducerea țării au fost plantate căpușele din clanul #Rezist. Partidul ONG-ist care la vârf are personaje certate cu legea – chiar președintele Dominic Fritz ignoră decizia de incompatibilitate dictată de ANI și păstrată de instanțe! – se poate mândri cu un dosar stufos de decizii controversate.

Cristian Ghinea, „tatăl” PNRR, a negociat cu Comisia Europeană termene nerealiste și condiționalități excesive, blocând, practic, accesul României la fondurile alocate; printre altele, lui Ghinea i se impută că a stabilit un plafon de 9,4% din PIB pentru pensii.

Foști miniștri ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă sunt urmăriți penal de DNA pentru achiziția unor cantități uriașe de vaccinuri Pfizer, cu mult peste necesarul țării. Prejudiciul estimat de procurori depășește un miliard de euro.

Radu Miruță a ajuns la „Apărare” doar pentru că este îngălat, zic multe voci din MApN – adică, semnează tot, nu comentează, iar miliardele iau drumul industriei de armament din Germania, în timp ce fabricile României sunt închise, date la fier vechi sau vândute pe nimic străinilor.

Și mai grav decât pierderea gazelor din Marea Neagră poate fi mutarea războiului la noi acasă. La reuniunea Coaliției de Voință de la Paris, Emmanuel Macron a anunțat oficial că Forța Multinațională de Garantare a Păcii (trupele de mercenari pe care Occidentul vrea să le trimită în Ucraina după un eventual armistițiu) va începe, „în lunile următoare”, exerciții militare în țările vecine Ucrainei.

Iar România este văzută ca terenul propice pentru aceste exerciții. Însă, există un risc pe care nu îl putem ignora: găzduirea unor asemenea contingente militare ne apropie, geografic și simbolic, de linia de contact cu Rusia, într-un moment în care granița estică a NATO este suficient de tensionată.

Cât de mult a fost această decizie luată de Nicușor Dan rezultatul unei negocieri reale a intereselor românești, și cât de mult doar aliniere automată la un calendar decis de Macron? Punând toate piesele laolaltă, descoperim un tipar care devine greu de ignorat. România este carnea de tun a celor care vor război cu orice preț și control total peste statele mici – punem teritoriul nostru tranzit pentru orice decide Bruxellesul că trebuie să primească Ucraina, iar la nevoie dăm gaze, porturi, infrastructură, spațiu aerian. Și tăcere instituțională, bineînțeles!