Locuitorii de pe strada Clăbucet, blocați din cauza modernizării șinei de tramvai

Locuitorii de pe strada Clăbucet, blocați din cauza modernizării șinei de tramvai

Locuitorii de pe strada Clăbucet, din Sectorul 1, sunt asediați, la propriu, în șantierul pentru modernizarea șinelor de tramvai din zonă. Cum acestea ocupă întregul drum, lucrările blochează complet accesul motorizat către casele oamenilor.

Cetățenii pot ajunge în curțile doar pe jos și se roagă să nu aibă nevoie de ambulanță sau de pompieri până se termină schimbarea șinelor.

„Fără trotuare, fără niciun fel de acces pentru pietoni, salvare, pompieri. Singura posibilitate de a ajunge este printre șine de tramvai, plase de sârmă, cabluri electrice. Și când ajungi în dreptul porții, devii brusc alpinist și escaladezi mormanul de pământ. Așa am ajuns azi la logopedie, împreună cu un copil cu dizabilități!”, s-a plâns unul dintre locuitorii de pe strada Clăbucet, Isabela Vrăjitoru, pe un grup dedicat Sectorului 1.

Oamenii se simt asediați de când șantierul pentru modernizarea liniilor de tramvai de pe lotul 11, Bulevardul Expoziției, Strada Aviator Popișteanu, Strada Puțul lui Crăciun, Strada Dornei și Strada Clăbucet, a ajuns și la ei.

Publicitate

Pe strada Clăbucet, nu există carosabil pentru autovehicule. Când linia era funcțională, autoturismele circulau pe șine. Prin urmare, o dată cu demontarea liniei, lucrările s-au întins pe tot drumul și l-au blocat complet.

Localnicii s-au trezit cu grămezi de pământ în fața porților, drumul fiind dezmembrat cu tot cu trotuare, așa că accesul în case le este îngreunat.

Cum se descurcă o persoană cu dizabilități sau un părinte cu un bebeluș în cărucior?

Buletin de București a mers la fața locului, pentru a vedea cum arată viața celor de pe strada Clăbucet pe timpul șantierului de modernizare a liniei de tramvai.

Mirosul de ciment proaspăt se împletește cu înăbușeala de dinaintea furtunii, așa că aerul este din ce în ce mai greu. La ora amiezii, muncitorii se plimbă ca niște furnici dintr-o parte în alta. Uneori par dezorientați. Își șterg sudoarea de pe frunți și fumează rapid câte o țigară.

A venit cifa de beton. Mușuroiul se destramă: unii se duc să ferească utilajele galbene care stau în drum, alții fug la capătul liniei pentru a pregăti cofrajul, altcineva se duce să ghideze șoferul cifei, care trebuie să intre cu spatele pe șantier, pentru că accesul se face doar de pe Strada Aviator Popișteanu.

O femeie iese din curte, se apleacă pe sub banda roșie, coboară de pe mormanul de pământ și trece peste liniile de fier. În fața acestei imagini, rămâne întrebarea: cum se descurcă o persoană cu dizabilități sau un părinte cu un cărucior?

Un livrator de mâncare se uită confuz unde a ajuns. Își lasă scuterul pe o stradă alăturată și se apucă să caute adresa exactă. Din fericire pentru el, casa unde trebuie să lase mâncarea este aproape și nu este nevoit să escaladeze munții de noroi lăsați de excavatoare.

A doua cifă se pregătește să intre. Larma marșarierului îl face pe un bărbat în trening negru și șlapi să iasă la poartă. Sub picioare are o placă de OSB, pentru că trotuarele au fost sparte și în urma lor a rămas doar pământ, care devine noroi când plouă.

Urmărește atent fiecare mișcare a muncitorilor. „Primăria ne-a anunțat că vor fi lucrări de modernizare, dar speram că durează mai puțin. Să nu-și amintească faptul că mai trebuie spart ceva după ce sunt gata lucrările, cum s-a mai întâmplat”, spune bărbatul reporterului Buletin de București.

Un alt bărbat, înalt și cu tricou gri, iese din curte, se uită lung la muncitori și pleacă. Îmi spune că „lucrează ok băieții”, dar cam greu. Raderea trotuarelor nu este o problemă pentru el: „Când se lucrează, se lucrează. Mai rea este lucrarea de pe Grivița. Să blochezi o magistrală care omoară Chitila, Mogoșoaia, Pajura și toate celelalte…”.

Trotuarele de pe străzile vecine cu strada Clăbucet sunt pline de mașini.

Începe ploaia. A treia cifă vine pe șantier. Picurii sparg pojghița cimentului. În unele locuri, pământul este lutos și doar se formează bălți. Pentru câteva minute se oprește sunetul utilajelor. Printre stropii grei, care formează o perdea gri în fața mea, pot observa doar muncitorii care și-au luat gecile verzi neon. Din furnici au devenit licurici agitați.

Caut să mă adăpostesc de ploaie pe Strada Biruinței, folosită acum de locuitorii de pe Clăbucet ca rută alternativă pentru a evita șantierul și pentru a ajunge, de exemplu, la mijloacele de transport în comun.

Strada alăturată are trotuare pe ambele părți, doar că sunt pline de mașini. Un tată aleargă cu căruciorul copilului în mijlocul străzii, pentru că evident că nu ar fi avut loc pe trotuar.

Ploaia se oprește la fel de brusc cum a început. Lucrătorii par că au continuat munca în ciuda vremii. De pe Bulevardul Ion Mihalache mai intră câte un șofer neatent pe strada Clăbucet, chiar dacă semnul de interzis este montat chiar la intrarea pe stradă.

Este ora patru după-amiaza și muncitorii încep să-și strângă lucrurile. Zona unde s-a turnat betonul este împrejmuită cu bandă. O doamnă blondă este nevoită să înconjoare jumătate de stradă pentru a ajunge acasă, în timp ce cară două sacoșe pline de cumpărături.

Odată cu plecarea muncitorilor este liniște pe Clăbucet, iar oamenii încep să iasă din curți. O altă femeie scoate un placaj din curte, aproape îl târâie până în drum și îl pune peste o baltă. Urcă greu înapoi, apoi alunecă.

Totuși, nu o deranjează lucrările. Cu un zâmbet cald îmi spune: „Fără risc nu se face nimic. Condiții vrem, dar să nu avem nici inconfort. Asta e!”.

Din spate vine grăbit un tânăr. Adidașii lui albi sunt plini de noroi și de nisip. Zice: „E haos!” și mai face doi pași, după care se întoarce către mine: „Vezi să nu cazi!”.

Constructorul PORR a declarat pentru Buletin de București că