Două locomotive au deraiat în același loc din București, la interval de câteva zile
În 2025, două accidente au avut loc în București Triaj, unde locomotive operate de DB Cargo au deraiat în același loc.
Primul incident s-a produs în data de 25 iulie 2025, iar cel de-al doilea a fost raportat o săptămână mai târziu, după cum transmite Club Feroviar. Agenția de Investigare Feroviară Română (AGIFER) a dezvăluit care sunt cauzele ce au dus la producerea incidentelor.
Primul tren deraiat, un marfar, a plecat din stația CFR Corabia în data de 24 iulie 2025, destinația fiind CFR Constanța Port Zona B. A doua zi, ajuns la stația CFR București Triaj la ora 15:14, acesta a deraiat. La momentul respectiv, trenul se afla în cuprinsul schimbătorului de cale nr. 23 manevrat în poziția „pe abatere” și care a fost atacat pe la vârf, în zona șinelor de legătură.
În urma deraierii, circulația și manevra feroviară între Racordare Pajura și stația CFR Bucureștii Noi – Grupa C și între stațiile CFR Bucureștii Noi și București Triaj a fost închisă până la ora 21:12.
Cel de-al doilea tren a deraiat la data de 4 august 2025, situația fiind similară cu cea din data de 25 iulie 2025. Trenul a oprit în stația Bucureștii Noi Grupa C la ora 15:16. La 15:28 a plecat cu parcurs asigurat către stația București Băneasa, în abatere peste schimbătorii de cale nr. 23 (atacat de la vârf) și schimbătorul de cale nr. 17 (atacat de la călcâi). La ora 15:37, în stația București Triaj, Post 17, când trenul se afla în cuprinsul schimbătorului de cale nr. 23, s-a produs deraierea locomotivei de osia nr. 1 (prima în sensul de mers).
Încă după primul incident, inspectorii AGIFER s-au prezentat la fața locului. Aici au fost găsite numeroase nereguli ale infrastructurii, printre care:
– traverse necorespunzătoare, crăpate, putrede cu tirfoane săltate, cu prindere inactivă, incompletă;
– în zona acului curb al macazului și a contraacului drept pe traversele de lemn, alunecători și pe prisma de piatră spartă s-a constatat pilitură metalică de dată recentă, uzură laterală vizibilă;
– acul curb nu se sprijinea pe toți alunecători, numai pe primele două traverse, la restul având un spațiu de aproximativ 3 mm între acul curb și alunecători;
– la călcâiul acului, fața inferioară a ciupercii șinei nu se sprijinea pe eclisa specială pe toată lungimea ei, având între ac și eclisa specială (eclisa cu cioc) un spațiu de 3 mm.
