Ministrul Mediului refuză verificarea lucrărilor ilegale ale lui Horia Constantinescu în Costinești
Plaja publică a devenit o feudalitate privată sub ochii închiși ai statului român.
Costineștiul, cunoscut cândva ca „Stațiunea Tineretului”, s-a transformat în epicentrul unuia dintre cele mai evidente cazuri de acaparare a domeniului public din România post-decembristă. Aici nu este vorba despre mici comercianți care își extind terasele, ci despre o operațiune sistematică de privatizare ilegală a zeci de mii de metri pătrați de plajă.
În centrul acestei rețele de interese se află Horia Constantinescu, fostul șef al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), cunoscut pentru imaginea sa de justițiar, însă familia sa, prin intermediul unor firme, este acuzată că a transformat plaja din Costinești într-o moșie personală, ignorând legile țării. Aceasta se întâmplă cu complicitatea autorităților locale, precum Primăria Costinești, condusă de Dumitru Jeanu, și a Ministerului Mediului, al cărui actual demnitar, Diana Buzoianu, a rămas tăcută.
Raportul de investigație se bazează pe o analiză detaliată a răspunsurilor oficiale emise de diverse instituții ale statului, inclusiv Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL), Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), Garda de Mediu și companiile de utilități. Ce se evidențiază din aceste documente este o imagine alarmantă a unui stat eșuat, în care instituțiile de control nu aplică legea, ci protejează interesele politicienilor aflați la putere.
Pentru a înțelege cum a avut loc ocuparea abuzivă a plajei, trebuie să analizăm modul în care s-a obținut legalitatea acestei acoperiri. În mai 2023, Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) a organizat o licitație pentru închirierea Sectorului II de plajă din Costinești, cu o suprafață de 45.226 metri pătrați, câștigată de o asociere de firme care include SC Construcții Erbașu SA.
Prezența unei firme mari de construcții precum Erbașu ridică semne de întrebare. Această asociere a asigurat greutatea necesară pentru a evita surprizele la ANAR, însă adevăratul beneficiar al activităților pe plajă este Marina Beach Costinești SRL, deținută majoritar de Macrina-Elena Constantinescu, soția lui Horia Constantinescu. Această mega-concesiune le-a oferit o legitimație absolută pentru a aduce utilaje și personal pe plajă.
După ocuparea celor 4,5 hectare concesionate, familia Constantinescu a extins ocuparea abuzivă a plajei cu aproximativ 20.000 de metri pătrați, fără licitație sau contract. Au fost ridicate ilegal construcții și beach-baruri, iar o zonă de 5.000 de metri pătrați a fost transformată într-un depozit de materiale de construcție. Localnicii reclamă condițiile insalubre și lipsa respectului pentru comunitate.
Horia Constantinescu a reacționat la aceste acuzații cu un ton sfidător, negând că deține vreun bar, afirmând: „Să vă facă dovada afirmației. Poate într-o zi o să vă spună că zbor noaptea. Eu nu dețin niciun bar.” Deși acest lucru este tehnic corect, barurile sunt operate de firmele soției sale. Construcțiile ilegale necesită autorizații de construire emise de primărie, iar complicitatea administrației locale este evidentă, indiferent dacă aceasta provine din afilieri politice sau alte interese.
Documentele oficiale arată că Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral a constatat că firma MARIMAR LOCA COSTINEȘTI S.R.L. a amplasat ilegal pe plajă șezlonguri și construcții ușoare, fără a deține contracte de închiriere. În fața acestei situații, ABADL a aplicat o amendă de 15.000 de lei, o sumă nesemnificativă în comparație cu profiturile obținute.
Inspectoratul Teritorial de Muncă a fost sesizat cu privire la lucrările ilegale, însă răspunsul acestuia a fost că, la momentul verificării, lucrările erau finalizate, evitând astfel sancțiunile. În plus, RAJA S.A. a arătat un dezinteres total, limitându-se la a menționa că „se va monitoriza situația în zonă”.
Ministerul Mediului, în fața acestei crize ecologice și patrimoniale, nu a reacționat, iar apelurile disperate au rămas fără răspuns. Tăcerea Ministerului în fața dovezilor evidente este o politică de neintervenție deliberată, protejând interesele locale.
Situația de la Costinești este o dovadă clară a modului în care instituțiile democratice sunt golite de conținut și folosite împotriva propriilor cetățeni, iar abuzurile asupra domeniului public continuă fără a fi sancționate. Rămâne de văzut dacă Direcția Națională Anticorupție se va autosesiza în legătură cu prejudiciul adus statului prin ocuparea neautorizată a domeniului public și prin abuzurile documentate.
