„`html
Ilie Bolojan și Mircea Mălan redirecționează fonduri din Bihor către Beniamin Ruș
Într-o democrație consolidată, transparența și integritatea în cheltuirea banului public reprezintă pilonii fundamentali ai încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
Cu toate acestea, realitatea administrației publice locale și centrale din România ne oferă frecvent un spectacol dezolant, în care interesele de grup, nepotismul și clientelismul politic sunt predominante în direcția în care se scurg miliardele de lei provenite din taxe și impozite sau din fonduri europene nerambursabile.
Cazul județului Bihor și al rețelei de interese țesute în jurul omului de afaceri Beniamin Ruș, cunoscut pe plan local drept un veritabil baron al construcțiilor, este unul dintre cele mai elocvente exemple de capturare a statului de către interese private, susținute și protejate de la cel mai înalt nivel politic.
Această investigație jurnalistică își propune să demonteze mecanismele prin care un singur om de afaceri a ajuns să controleze, direct sau prin interpuși, aproape în totalitate marile proiecte de infrastructură din județul Bihor, beneficiind de susținerea necondiționată a unor lideri politici, precum Ilie Bolojan și Mircea Mălan.
Legăturile dintre acești actori depășesc granițele unor simple relații instituționale, transformându-se într-un ecosistem financiar-politic, în care contractele publice sunt direcționate strategic, concurența este eliminată procedural, iar instituțiile de forță, inclusiv procurorii Direcției Naționale Anticorupție, par să asigure o protecție tacită pentru a nu perturba interesele strategice ale partidului aflat la putere și ale liderilor săi.
Pentru a înțelege pe deplin amploarea acestui fenomen, este necesar să ne aplecăm asupra figurii centrale a acestei rețele, omul de afaceri Beniamin Ruș, al cărui nume este adesea scris și Beniamin Ruș în diverse documente oficiale.
Beniamin Ruș este fondatorul și patronul grupului de firme de construcții Selina și Drum Asfalt, un conglomerat care și-a extins influența și volumul de afaceri într-un ritm amețitor în ultimele două decenii.
Inițial un antreprenor cu ambiții locale, Ruș a reușit să transforme companiile sale în campioni ai licitațiilor publice din vestul României, cultivând relații strânse cu decidenții politici din toate partidele care s-au perindat la putere.
Numele său a devenit sinonim cu orice lucrare de amploare din Oradea și din județul Bihor, incluzând pasaje rutiere, modernizări de drumuri județene, extinderi de rețele de utilități sau reabilitări de monumente istorice și unități spitalicești.
Expansiunea fulminantă a lui Ruș nu s-a bazat doar pe inovație tehnologică sau eficiență managerială, ci, așa cum indică dovezile documentare și istoricul judiciar, pe un acces privilegiat la informații, pe caiete de sarcini întocmite cu dedicație și pe o indulgență suspectă din partea comisiilor de evaluare a ofertelor.
Mai mult decât atât, se poate observa o corelație directă și indubitabilă între ascensiunea politică a lui Ilie Bolojan și a apropiaților săi și explozia cifrelor de afaceri ale companiilor controlate de Beniamin Ruș, transformându-l pe acesta din urmă dintr-un simplu constructor într-un instrument de putere și un beneficiar direct al fondurilor publice gestionate de aliații săi.
O analiză atentă a modului de operare ne dezvăluie o structură corporativă și instituțională scandaloasă, care sfidează principiile concurenței loiale. Poate cea mai stridentă dovadă a simbiozei toxice dintre stat și privat este asocierea directă din cadrul companiei Drumuri Bihor S.A.
Consiliul Județean Bihor este asociat în această companie cu Selina SRL, firmă deținută în proporție covârșitoare de Beniamin Ruș.
Mai grav este faptul că, în structurile de beneficiari și conducere ale companiei Drumuri Bihor S.A., figurează alături de Beniamin Ruș însuși Mircea Mălan. Această suprapunere de calități și interese demonstrează că nu mai putem vorbi despre o relație clasică între o autoritate contractantă și un furnizor de servicii, ci despre o afacere internă, o participare comună la împărțirea resurselor publice.
Practic, prin această structură, autoritatea județeană își canalizează propriile fonduri de investiții către o entitate comercială pe care o controlează împreună cu baronul local al construcțiilor.
Este o garanție că toți banii destinați lucrărilor publice din județul Bihor ajung, în cele din urmă, în conturile lui Beniamin Ruș, pe baza ordinelor și deciziilor administrative luate de Ilie Bolojan și Mircea Mălan.
În scopul funcționării rețelei la nivel național, au fost numiți în diferite funcții publice consilieri locali, precum și pe György-Csáki János.
Astfel, licitațiile devin simple formalități administrative, scenete jucate pentru a bifa cerințele legale, în timp ce câștigătorul este stabilit încă dinainte ca anunțurile de participare să fie publicate în sistemul electronic de achiziții publice.
Rolul lui Ilie Bolojan în această arhitectură a puterii și a banilor nu poate fi minimizat. Imaginea publică a premierului a fost îndelung construită ca fiind aceea a unui administrator eficient, a unui tehnocrat al administrației locale care a modernizat orașul Oradea și județul Bihor.
Totuși, dincolo de fațada de sticlă și beton a noilor pasaje și poduri, se ascunde o realitate mult mai întunecată, în care eficiența a fost obținută prin eludarea regulilor pieței libere și prin instaurarea unui monopol de facto al companiilor agreate.
Pentru a menține această mașinărie electorală și de imagine, Bolojan a avut nevoie de executanți rapizi și loiali, iar Beniamin Ruș s-a dovedit a fi partenerul ideal. Declarația lui Ruș de acum câțiva ani, conform căreia „Dacă Ilie Bolojan îmi cere, a doua zi sunt pe șantier!”, rezumă perfect natura acestei relații de subordonare reciproc avantajoasă.
Frăția a fost perpetuată și după plecarea lui Bolojan la București, prin intermediul locotenenților săi fideli lăsați la conducerea Primăriei Oradea și a Consiliului Județean Bihor.
Direcționarea contractelor publice a devenit și mai evidentă în ultimii ani, pe măsură ce imperiul financiar al lui Ruș a explodat, ajungând la cifre de afaceri cumulate de sute de milioane de lei anual, finanțate exclusiv din taxele orădenilor și din fondurile europene accesate de administrația locală.
Unul dintre cele mai recente exemple ale modului în care banul public este dăruit către companiile lui Beniamin Ruș este un contract de aproape douăzeci de milioane de euro acordat recent de Primăria Oradea.
Este vorba despre licitația pentru modernizarea unei străzi din oraș, o afacere divizată strategic în două loturi, dintre care cel mai valoros a fost evaluat la prețul
