Lucrări în Herăstrău: Rațele și peștii au dispărut, alergătorii sunt afectați
În București, un obicei mai puțin cunoscut atrage în fiecare săptămână sute de oameni care aleg să alerge în jurul lacului Herăstrău.
Acest traseu, de aproximativ șapte kilometri, este bine cunoscut de cei care îl parcurg de ani de zile, familiarizându-se cu fiecare imperfecțiune a aleilor.
Într-o dimineață de duminică, la ora 9:30, am decis să mă alătur unui grup numeros de alergători. Nu era vorba despre un concurs sau un eveniment organizat, ci despre o comunitate mică, formată din 15 până la 40 de persoane, care se reunește cu regularitate, în funcție de programul personal și vremea favorabilă.
În ultimele zile, discuțiile din grup s-au schimbat. Odată cu golirea lacului Herăstrău și anunțarea lucrărilor de consolidare a malurilor, alergătorii se tem că traseul pe care au alergat ani de zile s-ar putea închide.
Așadar, am decis să mă alătur alergătorilor pentru a observa cum decurge o sesiune de sport în cel mai mare parc din București, într-un moment în care acesta se pregătește pentru reabilitare.
La început, ritmul părea accesibil, iar aleile din apropierea intrării Charles de Gaulle erau relativ bune. Grupul se deplasa compact printre bicicliști, familii și alți alergători solitari.
Planul meu era să completez întreaga rundă a lacului, dar după aproximativ patru kilometri, atât eu, cât și plămânii mei, am cedat.
Alergând spre zonele mai îndepărtate ale parcului, aerul devenea mai greu de respirat, iar mirosul de baltă dinspre lac se intensifica. Ceilalți alergători continuau fără probleme, familiarizați cu traseul.
Am decis să mă opresc, realizând că am forțat prea mult. Crăpăturile din asfalt mi-au reamintit de nemulțumirile exprimate de alergători cu privire la infrastructura parcului, care este într-o stare precară.
Degradarea aleilor este evidentă pe parcursul întregului traseu, cu porțiuni denivelate și crăpături adânci. Pe fundul lacului Herăstrău, apa se retrăgea, lăsând în urmă o masă întunecată de mâl, cu un miros puternic.
Nimeni nu contestă necesitatea lucrărilor, dar alergătorii sunt îngrijorați că ar putea pierde unul dintre puținele trasee accesibile din București.
Raluca Kișescu, o alergătoare constantă, a menționat: „Ne temem că, odată cu lucrările care urmează, traseul s-ar putea închide sau fragmenta. Înțelegem că parcul are nevoie de reabilitare, dar sperăm să existe o variantă ocolitoare care să ne permită să continuăm să alergăm aici.”
În fiecare duminică, aproximativ 15-20 de persoane se adună, uneori chiar și mai mulți. Unii se pregătesc pentru semimaratoane, alții pentru maratoane, iar alții aleargă pur și simplu pentru sănătate și socializare.
„Herăstrăul este punctul comun. Fiind atât de central și accesibil cu metroul, este locul unde reușim să ne vedem cu toții duminica”, a adăugat Raluca.
Accesibilitatea este crucială pentru grup, iar Raluca speră ca administrația locală să ia în considerare impactul asupra sănătății publice atunci când iau decizii despre oraș.
„Mi-aș dori ca atunci când se iau decizii despre oraș să se țină cont și de sănătatea oamenilor”, a concluzionat ea.
Între timp, alergarea continuă, iar grupul se dispersează pe alee, fiecare în ritmul său. Unii discută, alții își monitorizează ceasurile sportive.
Alexandra, o altă participantă, subliniază că întâlnirile săptămânale sunt esențiale pentru rutina lor. Ea consideră că Bucureștiul ar avea nevoie de mai multe spații dedicate sportului în aer liber.
„Nu există foarte multe locuri unde poți alerga pe distanțe mai lungi, fără să te învârți în cercuri. Mi-aș dori să existe mai multe trasee gândite pentru oamenii care fac sport”, a explicat Alexandra.
Această discuție este relevantă într-un oraș unde multe dintre spațiile verzi sunt fragmentate, iar traseele lungi sunt puține.
Lucrările pentru reabilitarea parcului sunt în curs de desfășurare. Primăria Capitalei a anunțat golirea lacului pentru consolidarea malurilor și pregătirea unui masterplan pentru regenerarea parcului.
Reprezentanții PMB afirmă că intervențiile asupra infrastructurii, vegetației și mobilierului urban sunt necesare.
Între timp, alergătorii speră că, în ciuda lucrărilor, va exista un traseu funcțional în jurul lacului.
Herăstrăul rămâne cu rănile de asfalt și fundul mâlos, dar golirea lacului nu reprezintă un final, ci promisiunea unui parc care urmează să fie regenerat. Alergătorii din Herăstrău, indiferent de condițiile infrastructurii, demonstrează că o comunitate unită găsește mereu o cale de a continua.
